VITAMÍNĂ, vitamine s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.
VITAMÍNĂ s.f. Nume dat unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. [ fr. vitamine].
VITAMÍNĂ s. f. denumire dată unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. ( fr. vitamine, germ. Vitamin)
VITAMÍNĂ s. (BIOL., CHIM., FARM.) vitamina A = axeroftol, retinol; vitamina B1 = aneurină, orizanină, tiamină; vitamina B2 = lactoflavină, riboflavină; vitamina B6 = adermină, piridoxină; vitamina B12 = ciancobalamină, cobalamină; vitamina C = acid ascorbic; vitamina D2 = calciferol, ergocalciferol; vitamina E = tocoferol; vitamina H = biotină; vitamina H1 = acid paraaminobenzoic; vitamina K1 = fitochinonă; vitamina P = citrină; vitamina PP = nicotinamidă, acid nicotinic.
vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíne
VITAMÍNĂ ~e f. 1) Substanță organică necesară pentru menținerea proceselor celulare vitale. 2) Preparat care conține o astfel de substanță. [G.-D. vitaminei] /fr. vitamine, germ. Vitamin