VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-] – Vistier + suf. -nic.
VISTIÉRNIC s. (IST.) vistier. (~ul administra vistieria țării.)
vistiérnic s. m. (sil. -ti-er-), pl. vistiérnici