VISÁRE, visări, s. f. Faptul de a visa; reverie, meditație. ♦ Fantezie. – V. visa.
VISÁRE s. contemplație, meditație, reverie, vis. (Cufundat în ~.)
visáre s. f., g.-d. art. visării; pl. visări
VISÁ, visez, vb. I. 1. Tranz. A avea un vis (1) în timpul somnului, a vedea în vis pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A se vedea în vis. ◊ Expr. Unde te visezi? = unde crezi că te afli? unde te trezești? 2. Intranz. A se lăsa în voia gândurilor, a imaginației; a-și imagina; a medita. 3. Tranz., intranz. și refl. A dori ceva (cu ardoare), a râvni la ceva. – Din vis.
A VISÁ ~éz 1. tranz. 1) A-și imagina ceva prin somn. 2) fig. A dori ceva foarte mult. 2. intranz. 1) A se lăsa cuprins de gânduri; a da frâu liber imaginației. 2) A vedea în vis. /Din vis
VISÁ vb. 1. a medita. (Toată ziua ~ la …) 2. a (se) vedea. (Se și ~ în fruntea unui regiment.) 3. v. bă-nui. 4. v. aspira.
visá vb., ind. prez. 1 sg. viséz, 3 sg. și pl. viseáză