VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu reflexe vinete. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat, f.; reg.) Albastrul cerului; p. ext. văzduh. – Vânăt + suf. -iu.
VINEȚÍU adj. (prin Transilv.) sedereș. (De culoare ~.)
vinețíu adj. m., f. vinețíe; pl. m. și f. vinețíi
VINEȚÍU ~e (~i) Care are culoarea apropiată de cea vânătă; care bate în vânăt; cu nuanță vânătă. /vânăt + suf. ~iu