VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + suf. -ător.
VINDECĂTÓR adj. întremător, lecuitor, tămăduitor, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)
VINDECĂTÓR adj. v. curativ.
vindecătór adj. m., pl. vindecătóri; f. sg. și pl. vindecătoáre
VINDECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care vindecă; cu proprietatea de a vindeca; tămăduitor; lecuitor. /v. a vindeca