VINĂRÍT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.
VINĂRÍT n. v. VINĂRICI. /vin + suf. ~ărit
VINĂRÍT s. (IST.) vinărici. (~ul era o dare percepu-tă în vin.)
vinărít s.n. (înv.) 1. bir pe vin, pe podgorii, vinărici. 2. viticultură.
vinărít s. n., pl. vinăríturi