VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.
VINĂRÍCI s. v. podgorean, viticultor.
VINĂRÍCI s. (IST.) vinărit. (~ul era o dare perce-pută în vin.)
vinăríci (podgorean) s. m., pl. vinăríci
vinăríci (dijmă) s. n., pl. vinăríciuri
VINĂRÍCI ~uri n. înv. Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, plătită domniei pentru vie. /vin + suf. ~ărici