VILEGIATURÍST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiaturíst, -ă, s. m. și f.] – Vilegiatură + suf. -ist.
VILEGIATURÍST, -Ă s.m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pron. -gi-a-, var. viligiaturist, -ă s.m.f. / vilegiatură + -ist].
VILEGIATURÍST, -Ă s. m. f. cel care se află în vilegiatură. ( vilegiatură + -ist)
VILEGIATURÍST s. sezonist. (~ venit la mare.)
vilegiaturíst s. m. (sil. -gi-a-), pl. vilegiaturíști
VILEGIATURÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană aflată în vilegiatură). /vile-giatură + suf. ~ist
vilegiaturístă s. f. (sil. -gi-a-), pl. vilegiaturíste