VIBRAȚIE

VIBRAȚIE

VIBRAȚIE

V******E, v******i, s. f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru, cu frecvență relativ înaltă; oscilație. 2. Vibrare (2). 3. Fig. Emoție puternică, înfiorare, freamăt. [Var.: v********e s. f.] – Din fr. v*******n, lat. v******o, -onis.
V******E s.f. 1. (Fiz.) Mișcare periodică a unui corp față de o poziție de echilibru; oscilație. ♦ Sunet prelung care ia naștere la lovirea puternică a unui metal. 2. Vibrare. ♦ (Fig.) Emoție puternică. [Gen. -iei, var. v********e s.f. / cf. fr. v*******n, lat. v******o].

V******E s. f. 1. (fiz.) mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu elastic de o parte și de alta a unei poziții de echilibru, cu o frecvență relativ înaltă; vibrare, oscilație. 2. (fig.) emoție puternică. ( fr. v*******n, lat. v******o)
V******E s. 1. (FIZ.) v. vibrare. (~ unui mediu elastic.) 2. vibrare, zbârnâit. (~ coardei unui instrument muzical.) 3. trepidație. (~ a unui sistem tehnic elastic.) 4. v. tremur.
v******e s. f. (sil. -bra-ți-e), art. v******a (sil. -ți-a), g.-d. art. v******ei; pl. v******i, art. v******ile (sil. -ți-i-)
V******E ~i f. Mișcare periodică alternativă, de o amplitudine mică și de o frecvență relativ înaltă. [G.-D. v*******i; Sil. vi-bra-ți-e] /fr. v*******n