VEZICUL(O)- elem. „veziculă”. ( fr. vésicul/o/-, cf. lat. vesicula)
VEZÍCULĂ, vezicule, s. f. Formație anatomică în formă de pungă membranoasă, care îndeplinește diferite funcții organice. ◊ Veziculă biliară = rezervor temporar al bilei¹ situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist. – Din fr. vésicule, lat. vesicula.
VEZÍCULĂ ~e f. anat. Sac membranos având diferite funcții în organism. ~ pulmonară. ~ biliară. /fr. vésicule
VEZÍCULĂ s.f. (Med.) 1. Vezică mică. 2. Nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care se ivesc pe piele și pe mucoase în diferite boli. ◊ Veziculă biliară v. biliar. [ fr. vésicule, cf. lat. vesicula].

VEZÍCULĂ s. f. 1. vezică de dimensiuni mici. 2. nume dat unor bășicuțe pline cu lichid care se ivesc pe piele și pe mucoase în diferite boli. ♦ ĕ seminale = glande perechi anexe ale aparatului genital bărbătesc, înapoia vezicii. ( fr. vésicule, lat. vesicula)
VEZICULĂ BILIÁRĂ s. (ANAT.) colecist, fiere, (pop.) bășica fierii. (S-a operat la ~.)
vezículă s. f., g.-d. art. vezículei; pl. vezícule