VEXÁT, -Ă, vexați, -te, adj. (Livr.) Rănit în amorul său propriu, jignit, ofensat; p. ext. contrariat. – V. vexa.
VEXÁT adj. contrariat, șocat, (fig.) izbit. (Un om ~.)
VEXÁT adj. v. insultat, jignit, ofensat, ultragiat.
VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.
A VEXÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. /lat. vexare, fr. vexer
VEXÁ vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [ fr. vexer, cf. lat. vexare].

VEXÁ vb. tr. a ofensa, a jigni. ◊ a contraria. ( fr. vexer, lat. vexare)
VEXÁ vb. v. contraria.
VEXÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.
vexá vb., ind. prez. 1 sg. vexéz, 3 sg. și pl. vexeáză
DAT VENIAM CORVIS, VEXAT CENSURA COLUMBAS (lat.) judecata îi iartă pe corbi și îi năpăstuiește pe porumbei – Iuvenal, „Satirae”, II, 63. Judecătorii se înclină în fața celor tari.