VESTITÓR, -OÁRE, vestitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care vestește; care prevestește. 2. S. m. și f. Persoană care duce și aduce vesti, care anunță sau care prezice; (pop.) persoană care însoțește pe nuntași (făcând anunțurile). – Vesti + suf. -tor.
VESTITÓR s. 1. v. crainic. 2. v. profet. 3. anunțător, prevestitor. (Rândunelele sunt ~oare ale primăverii.)
VESTITÓR s. v. colăcar.
vestitór adj. m., s. m., pl. vestitóri; f. sg. și pl. vestitoáre
VESTITÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care vestește ceva; care aduce o veste. Semn ~ de pace. /a vesti + suf. ~tor
VESTITÓR² ~i m. 1) Persoană autorizată cu misiunea de a aduce vești publicului larg. 2) Persoană care vestește nunta, însoțind nuntașii. /a vesti + suf. ~tor