VERTICÍL, verticile, s. n. Mod de așezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la același nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.
VERTICÍL s.n. 1. Mod de așezare a frunzelor, a ramurilor sau a florilor în jurul unui singur punct al tulpinii. 2. Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. [ fr. verticille, cf. lat. verticillus].
VERTICÍL s. n. 1. mod de așezare a frunzelor, ramurilor sau florilor din jurul unui singur punct al tulpinii. 2. cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. ( fr. verticille, lat. verticillus)
verticíl s. n., pl. verticíle
verticíl ~e n. bot. Aranjare inelară a florilor, frunzelor sau ramurilor în jurul tulpinii. /fr. verticille