VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] – Verigă + suf. -ar.
VERIGÁR s. (BOT.; Rhamnus catharticus) părul-ciutei, salbă-moale, (reg.) crasici, crușin, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-câinesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului.
verigár s. m., pl. verigári
VERIGÁR ~i m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative. /verigă + suf. ~ar