VERIFICÁT, -Ă, verificați, -te, adj. Supus unei cercetări, unui control, unei examinări, unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experiență, încercat; p. ext. capabil. – V. verifica.
VERIFICÁT adj. 1. încercat, probat, (înv.) probăluit, prubuit. (Motor ~.) 2. controlat, revizuit. (Un calcul ~.) 3. v. revizuit. 4. v. dovedit.
VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.
A VERIFICÁ verífic tranz. 1) (date, noutăți, teze, afirmații) A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili în ce măsură corespunde funcției pe care o deține sau care i se acordă. /lat. verificare, fr. vérifier
VERIFICÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A VERI-FICA. 2) fig. (despre persoane) Care are multă experiență de viață. /v. a verifica
VERIFICÁ vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. a cerceta activitatea cuiva. ( fr. vérifier, lat. verificare)
VERIFICÁ vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)
verificá vb., ind. prez. 1 sg. verífic, 3 sg. și pl. verífică; conj. prez. 3 sg. și pl. verífice