VERGEÁ, vergele, s. f. Băț, vargă, nuia; bară (îngusta și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).
VERGEÁ s. 1. v. sucitor. 2. arbiu, vargă. (~ pentru curățat pușca.) 3. v. fuscel. 4. v. buhai.
vergeá (nuia, gratie) s. f., art. vergeáua, g.-d. art. vergélei; pl. vergéle
VERGEÁ ~éle f. (diminutiv de la vargă) 1) Fiecare dintre bețișoarele care se așază între firele urzelii pentru a le separa. 2) Fiecare dintre barele fixate în tocul unei uși sau al unei ferestre, formând împreună un ansamblu; gratie. [Art. vergeaua; G.-D. vergelei] /lat. virgella