VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospata aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.
VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilație. 2. (Fig.) A pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.) [ fr. ventiler, cf. lat. ventilare].
VENTILÁ vb. tr. 1. a face ventilație. 2. (fig.) a pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.). ( fr. ventiler, lat. ventilare)
VENTILÁ vb. 1. v. împrospăta. 2. v. aerisi.
ventilá vb., ind. prez. 1 sg. ventiléz, 3 sg. și pl. ventileáză
A VENTILÁ ~éz tranz. 1) (încăperi, spații închise) A curăța de aerul viciat prin ventilație. 2) fig. (idei, noutăți) A pune în circulație. /fr. ventiler, lat. ventilare