VEHICULÁRE s.f. Acțiunea de a vehicula și rezultatul ei. [ vehicula].
vehiculáre s. f., pl. vehiculări
VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.
A VEHICULÁ ~éz tranz. A pune în circulație; a face să circule. /fr. véhiculer
VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [ fr. véhiculer].
VEHICULÁR, -Ă adj. Referitor la vehicule. [Cf. fr. véhiculaire].
VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. ( fr. véhiculer)
VEHICULÁR, -Ă adj. referitor la vehicule. ♦ limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. ( fr. véhiculaire)
VEHICULÁ vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.
vehiculá vb., ind. prez. 1 sg. vehiculéz, 3 sg. și pl. vehiculeáză
vehiculár adj. m., pl. vehiculári; f. sg. vehiculáră, pl. vehiculáre