VEGHETÓR, -OARE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. – Veghea + suf. -tor.
VEGHETÓR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, strajer, supraveghetor.
veghetór adj. m., pl. veghetóri; f. sg. și pl. veghetoáre
VEGHETÓR ~oáre, (~óri, ~oáre) și substantival Care veghează; care stă de veghe. /a veghea + suf. ~ător