VEGETÁRE, vegetări, s. f. Faptul de a vegeta. – V. vegeta.
VEGETÁRE s.f. Faptul de a vegeta. [ vegeta].
vegetáre s. f., g.-d. art. vegetării; pl. vegetări
VEGETÁ, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. – Din fr. végéter, lat. vegetare.
A VEGETÁ ~éz intranz. 1) (despre plante) A se afla în proces de vegetație. 2) fig. (despre persoane) A duce o viață lipsită de interes și de activitate. /fr. végéter
VEGETÁ vb. I. intr. 1. (Despre plante) A trăi, a crește. 2. (Fig.; despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. [ fr. végéter, cf. lat. vegetare].
VEGETÁ vb. intr. 1. (despre plante) a trăi, a crește. 2. (fig.; despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. ( fr. végéter, lat. vegetare)
VEGETÁ vb. v. crește.
VEGETÁ vb. v. lâncezi, stagna.
vegetá vb., ind. prez. 1 sg. vegetéz, 3 sg. și pl. vegeteáză