VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit¹. – V. vărui.
văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
VĂRUÍRE s. v. văruit.
văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui.
A VĂRUÍ ~iésc tranz. (pereții, tavanul etc.) A acoperi cu lapte de var. /var + suf. ~ui
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
VĂRUÍ vb. v. spoi.
văruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. văruiáscă