VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic, nestatornic, flușturatic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic.
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
VÂNTURÁTIC adj. v. neserios.
vânturátic adj. m., pl. vânturátici; f. sg. vânturátică, pl. vânturátice
VâNTURÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care își schimbă ușor convingerile; nestatornic. /a vântura + suf. ~atic