VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os.
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
VÂNTÓS adj. v. furtunos, viforos, vijelios.
vântós adj. m., pl. vântóși; f. sg. vântoásă, pl. vântoáse
VâNTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre timp) Care se caracterizează prin prezența vântului; cu vânt. Noapte ~oasă. /vânt + suf. ~os
VÂNTOÁSE s. pl. v. iele.