VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime.vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímiivânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii
VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime.vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímiivânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii