VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) v******e s. f.] – Cf. vâlvă.
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
VÂLVOÁRE s. v. vâlvătaie.
vâlvoáre s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
VâLVOÁRE ~óri f. 1) Foc mare, cu văpăi; vâlvătaie; pălălaie. 2) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; vâltoare; bulboană. 3) fig. Pericol mare. /Din vâlvă