VĂLȚUIRE

VĂLȚUIRE

VĂLȚUIRE

VĂLȚUÍRE, vălțuiri, s. f. Acțiunea de a vălțui și rezultatul ei. – V. vălțui.
vălțuíre s. f., g.-d. art. vălțuírii; pl. vălțuíri
vălțuíre s. f., g.-d. art. vălțuírii; pl. vălțuíri
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui.
A VĂLȚUÍ1 ~iésc tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor. /valț + suf. ~ui
A VĂLȚUÍ2 ~iésc intranz. înv. v. A VALSA. /fr. valser, germ. Walzen
vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă
VĂLȚUÍ vb. v. valsa.
vălțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vălțuiáscă