VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă1. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă.
VĂIOÁGĂ s. v. văiugă.
văioágă, văioáge, s.f. (reg.) 1. vâlcea. 2. chirpici, vălătuc.
văioágă s. f., g.-d. art. văioágei; pl. văioáge