VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie.
VĂDUVÍE f. 1) Stare de văduv. 2) Durata acestei stări. [G.-D. văduviei] /văduv + suf. ~ie
văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei
VĂDUVÍE s. (reg.) vădănie, văduvire, (înv.) sărăcie.
văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei; pl. văduvíi