VĂCÚȚĂ, văcuțe, s. f. Diminutiv al lui vacă; văcușoară. – Vacă + suf. -uță.
văcúță s. {., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
VĂCÚȚĂ s. 1. (ZOOL.) văcușoară. 2. v. turta-vacii.
văcúță s. f., g.-d. art. văcúței; pl. văcúțe
VĂCÚȚE s. pl. v. pita-vacii.