VĂCSUÍRE s. f. Acțiunea de a văcsui. – V. văcsui.
văcsuíre s. f., g.-d. art. văcsuírii; pl. văcsuíri
VĂCSUÍRE s. v. lustruire.
văcsuíre s. f., g.-d. art. văcsuírii
VĂCSUÍ, văcsuiesc, vb. IV. Tranz. A unge încălțămintea cu vacs (sau cu cremă de ghete) și a o lustrui. – Vacs + suf. -ui.
A VĂCSUÍ ~iésc tranz. (în special încălțăminte din piele) A da cu vacs (pentru a face lustru). /vacs + suf. ~ui
văcsuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá conj. prez. 3 să văcsuiáscă
VĂCSUÍ vb. v. lustrui.
văcsuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcsuiésc, imperf. 3 sg. văcsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. văcsuiáscă