VĂCÁR, văcari, s. m. 1.Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius.
văcár s. m., pl. văcári
VĂCÁR s. (Transilv. și Ban.) ciurdar, (Mold.) haidău. (E ~ul satului.)
văcár s. m., pl. văcári
VĂCÁR ~i m. 1) Lucrător care paște și îngrijește vacile. ◊ A se supăra ca ~ul pe sat a se supăra fără nici un motiv. /vacă + suf. ~ar
VĂCÁRUL s. art. v. alcor.