UZARE

UZARE

UZÁRE, uzări, s. f. Faptul de a (se) uza.V. uza.
UZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) uza și rezultatul ei; învechire, consumare; folosire. 2. Uzură. [ uza].
UZÁRE s. 1. v. deteriorare. 2. v. ponosire. 3. v. uzură.
uzáre s. f., g.-d. art. uzării; pl. uzări
UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de…; a se folosi de…, a întrebuința. – Din fr. user.
A SE UZÁ se ~eáză intranz. 1) (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare sau exploatare excesivă; a se jerpeli; a se ponosi. 2) fig. (despre persoane) A-și slei forțele fizice; a-și ruina sănătatea; a se consuma. 3) (despre îmbinări de cuvinte) A pierde expresivitatea, prospețimea. /fr. user
A UZÁ ~éz 1. tranz. A face să se uzeze; a ponosi; a jerpeli. ~ metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi, punând în aplicare; a se folosi. ~ează o tehnologie nouă. /fr. user
UZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). ♦ refl. (Fig.; despre persoane) A se epuiza, a se consuma. 2. intr. A întrebuința, a se folosi de… [ fr. user, it. usare].
UZÁ vb. I. tr., refl. a (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). II. refl. (fig.; despre persoane) a se epuiza, a se consuma. III. intr. a se folosi de… ( fr. user)
UZÁ vb. I. 1. v. deteriora. 2. v. ponosi. 3. v. zdrențui. 4. v. roade. II. 1. v. folosi. 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de diverse tertipuri.)
uzá vb., ind. prez. 1 sg. uzéz, 3 sg. și pl. uzeáză