UTILITÁTE, utilități, s. f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis.
UTILITÁTE f. Caracter util. /fr. utilité, lat. utilitas, ~atis
UTILITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. [Cf. fr. utilité, lat. utilitas].
UTILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este util(izabil). ◊ folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. ( fr. utilité, lat. utilitas)
UTILITÁTE s. folos, necesitate, trebuință, (pop.) priință, (înv.) polză. (De mare ~.)
Utilitate ≠ inutilitate
utilitáte s. f., g.-d. art. utilității; (foloase) pl. utilități