USTUROIÁ, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.
usturoiá vb., ind. prez. 1 sg. usturoiéz, 3 sg. și pl. usturoiáză, 1 pl. usturoiém; conj. prez. 3 sg. și pl. usturoiéze; ger. usturoínd; part. usturoiát
A USTUROIÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A pregăti cu (mult) usturoi (pentru a da un gust picant); a drege cu usturoi. /Din usturoi
usturói sălbátic s. m. + adj.