UMPLUTÚRĂ, umpluturi, s. f. Ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc. ♦ Spec. Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură. ♦ Spec. Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela. ♦ Spec. Cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii). ♦ Fig. Element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa). – Umple + suf. -tură.
UMPLUTÚRĂ s. v. încărcătură.
umplutúră s. f., g.-d. art. umplutúrii; pl. umplutúri
UMPLUTÚRĂ ~i f. 1) Material care servește pentru a umple ceva (un spațiu, un recipient etc.). 2) Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil. 3) fig. Adaos de valoare secundară care completează un gol (într-o operă literară, științifică, într-un spectacol etc.). / a umple + suf. ~tură