UMBRÍT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (I 1), acoperit de umbră, plin de umbră; umbros. 2. Întunecos. ♦ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. – V. umbri.
UMBRÍT adj. v. umbros.
UMBRÍ, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A face, a ține umbră (I 1); a adumbri. 2. Refl. (Pop.) A sta la umbră (I 1), a se adumbri. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta o nuanță mai închisă; a (se) întuneca, a (se) închide. 4. Intranz. și refl. (Rar) A se contura. 5. Tranz. Fig. A dezonora, a păta, a compromite. – Din umbră.
A SE UMBRÍ mă ~ésc intranz. 1) A sta la umbră; a se afla sub umbră; a se adumbri. 2) fig. A deveni mai închis la culoare; a se întuneca. S-a umbrit la față de durere. /Din umbră
A UMBRÍ ~ésc 1. tranz. 1) A ține în umbră; a adumbri. 2) A face să se umbrească. 2. intranz. 1) A face umbră; a ține umbră. 2) (despre obiecte aflate la depărtare, în semiîntuneric sau după ceva transparent) A se zări nedeslușit; a apărea ca o umbră. /Din umbră
UMBRÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A UMBRI și A SE UMBRI. 2) (despre voci, sunete) Care are o sonoritate scăzută; voalat. /v. a (se) umbri
UMBRÍ vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) *2. (fig.) a eclipsa, a întuneca. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)
umbrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbrésc, imperf. 3 sg. umbreá; conj. prez. 3 sg. și pl. umbreáscă