UMBRÁR, umbrare, s. n. Adăpost împotriva arșiței soarelui oferit într-un loc deschis de crengile și de frunzele unui arbore sau ale mai multor arbori; p. gener. orice adăpost (special amenajat) împotriva arșiței. – Umbră + suf. -ar.
UMBRÁR s. (Olt.) șop. (Ședea sub un ~.)
umbrár s. n., pl. umbráre
UMBRÁR ~e n. Adăpost împotriva arșiței (la umbra unui copac, făcut din pânză, verdeață etc.). /umbră + suf. ~ar
UMBRARUL-DOÁMNEI s. v. crețișoară.