UMANIZÁRE s. f. Acțiune de a (se) umaniza și rezultatul ei. – V. umaniza.
UMANIZÁRE s.f. Acțiunea de a umaniza și rezultatul ei; însuflețire; civilizare. [ umaniza].
umanizáre s. f., g.-d. art. umanizării
UMANIZÁ, umanizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai uman, mai apropiat de oameni. 2. Tranz. A atribui animalelor, obiectelor, fenomenelor însușiri omenești. – Din fr. humaniser.
A SE UMANIZÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) uman; a se perfecționa ca om. / fr. humaniser
A UMANIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se umanizeze. 2) (animale sau obiecte) A înzestra cu însușiri omenești; a personifica. / fr. humaniser
UMANIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. 2. tr. A da viață, a însufleți. [ fr. humaniser].
UMANIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. II. tr. a atribui animalelor, obiectelor, fenomenelor însușiri umane. ( fr. humaniser)
UMANIZÁ vb. v. civiliza.
umanizá vb., ind. prez. 1 sg. umanizéz, 3 sg. și pl. umanizeáză