ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor.
ULUITÓR adj. 1. v. uimitor. 2. v. amețitor. 3. v. extraordinar.
uluitór adj. m. (sil. -lu-i-), pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre
ULUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care uluiește; care te face să rămâi uluit; stupefiant. Veste ~oare. [Sil. -lu-i-] /a (se) ului + suf. ~tor