ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.
ULIȚÁRNIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
ulițárnic adj. m., s. m., pl. ulițárnici; f. sg. ulițárnică, pl. ulițárnice