TUZLÚC, tuzluci, s. m. (Înv. și arh.) Ghetră de aba, încheiată la spate cu copci sau cu șireturi, care se purta peste ciorapi și apoi se băga în cizme; (azi reg.) ciorapi groși (cu sau fără talpă) care se poartă la țară. – Tc. tozluk.
tuzlúc s.n. (înv.) apă sărată.
tuzlúc (-ci), s. m. – Tureatcă, pulpar. Tc. tuzluc (Șeineanu, II, 371; Lokotsch 2094), cf. ngr. τουζλούϰι, alb., bg., sb. tuzluk.
tuzlúc s. m., pl. tuzlúci
tuzlúci s.m. pl. (înv.) învelitoare de postav care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești; ghetre.