TURNÍR, turnire, s. n. Competiție din evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [Pl. și: turniruri] – Din germ. Turnier.
TURNÍR s.n. Serbare publică, în evul mediu, în cadrul căreia se purtau lupte (călare) între cavaleri, care își arătau cu această ocazie îndemânarea, îndrăzneala. [Pl. -re, -ruri. / germ. Turnier, fr. tournois].
TURNÍR s. n. 1. competiție în evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. 2. (sport) concurs, competiție cuprinzând mai multe serii de probe sau de manșe. ◊ (fig.) luptă; emulație. ( germ. Turnier)
turnír s. n., pl. turníre/turníruri
TURNÍR ~e n. (în evul mediu) Competiție în cadrul unor sărbători în cursul cărora cavalerii se întreceau în mânuirea armelor. [Pl. și turniruri] /germ. Turnier