TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter.
TURMENTÁ vb. I. 1. refl., tr. (Liv.) A (se) îmbăta. 2. tr. A chinui, a înnebuni. [ fr. tourmenter].
TURMENTÁ vb. I. refl., tr. a (se) îmbăta. II. tr. a ameți, a zăpăci. ( fr. tourmenter)
TURMENTA vb. v. îmbăta.
turmentá vb., ind. prez. 1 sg. turmentéz, 3 sg. și pl. turmenteáză
A SE TURMENTÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de ebrietate în urma consumului excesiv de alcool; a deveni beat; a se îmbăta. /fr. tourmenter
A TURMENTÁ ~éz tranz. A face să se turmenteze. /fr. tourmenter
A se turmenta ≠ a se dezbăta