TROTÍL, trotiluri, s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. – Din germ. Trotyl.
TROTÍL s.n. Trinitrotoluen. [ germ. Trotyl].
TROTÍL s. n. trinitrotoluen. ( germ. Trotyl)
TROTÍL s. (CHIM.) trinitrotoluen.
trotíl s. n., pl. trotíluri
TROTÍL ~uri n. Substanță solidă cristalizată, incoloră sau galbenă-deschisă, obținută din toluen, folosită ca exploziv puternic; trinitrotoluen. /germ. Trotyl