TROSC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere, de o trosnitură, de o lovitură, de o rupere. – Onomatopee.
TROSC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de o ruptură, de o trosnitură, de o lovitură etc.). /Onomat.
trosc interj. – Imită zgomotul de pocnet. Creație expresivă, cf. pleosc, sl. trĕskŭ „pocnet”. – Der. trasc (var. treasc), s. n. (Banat, petardă), legat probabil de sl. trĕskŭ (Tiktin), mag. tarack (Candrea); trăscări, vb. (Banat, a trosni, a face zgomot); troscăi (var. troscăni), vb. (a face zgomot, a trosni, a scîrțîi); troscot, s. n. (zgomot, trosnet, gălăgie), a cărui legătură cu rut. troskit (Candrea) nu este evidentă; trosni (var. trozni), vb. (a face zgomot, a pocni, a pîrîi), probabil în loc de *troscni, cu suf. expresiv -ni (după Tiktin, Candrea și Scriban, de la trăsni, soluție ce pare puțin plauzibilă; troscăială (var. troscăneală), s. f. (zgomot, gălăgie); trosnet, s. n. (zgomot, pîrîit); trosnitor, adj. (care trosnește); trosnitură, s. f. (pocnitură). Cf. trăscău.
trosc interj.