TROLÍU, troliuri, s. n. Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor și pe care se înfășoară un cablu fixat cu un capăt de tobă și cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze. – După fr. treuil.
TRÓLIU s.n. Aparat care servește la ridicarea sau la transportul unei greutăți cu ajutorul unui cablu, care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil].
TRÓLIU s. n. dispozitiv pentru ridicarea greutăților pe verticală sau pe un plan înclinat, cu ajutorul unui cablu care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. ( fr. treuil)
TROLÍU s. (TEHN.) granic. (~ de foraj.)
tróliu s. n. [-liu pron. -liu], art. tróliul; pl. trólii, art. tróliile (sil. -li-i-)
TRÓLIU ~i n. Dispozitiv pentru ridicarea sau deplasarea încărcăturilor (cu ajutorul unui cablu înfășurat pe tobă). /fr. treuil