TROLÉU, trolee, s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2. (Impr.) Troleibuz. – Din fr. trolley.
TROLÉU s.n. Priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. [Pl. -ee, -euri. / engl., fr. trolley].
TROLÉU s. n. priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. ( fr. trolley)
TROLÉU s. v. troleibuz.
troléu (electr.) s. n., art. troléul; pl. trolée
TROLÉU ~e n. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică, pentru realizarea contactului alunecător cu conducta aeriană. /fr., engl. trolley