TIRANIZÁRE s. f. Acțiunea de a tiraniza și rezultatul ei. – V. tiraniza.
TIRANIZÁRE s.f. Acțiunea de a tiraniza și rezultatul ei. [ tiraniza].
TIRANIZÁRE s. v. terorizare.
tiranizáre s. f., g.-d. art. tiranizării
TIRANIZÁ, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (2); a asupri, a teroriza. ♦ Fig. A chinui, a obseda. – Din fr. tyranniser.
A TIRANIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A trata cu cruzime (ca un tiran); a supune unor chinuri fizice și/sau morale. 2) fig. (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări în permanență și în mod neplăcut; a chinui; a munci; a tortura. /fr. tyranniser
TIRANIZÁ vb. I. tr. A trata cu cruzime pe cineva, a asupri; a teroriza. ♦ (Fig.) A chinui, a obseda. [ fr. tyranniser].
TIRANIZÁ vb. tr. a trata cu cruzime pe cineva; a asupri, a teroriza. ◊ (fig.; despre idei, sentimente etc.) a chinui. ( fr. tyranniser)
TIRANIZÁ vb. 1. v. oprima. 2. v. teroriza.
TIRANIZÁ vb. v. chinui, frământa, obseda, persecuta, preocupa, tortura, urmări.
tiranizá vb., ind. prez. 1 sg. tiranizéz, 3 sg. și pl. tiranizeáză