TĂUȘÍ, tăușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ascunde, a tăinui. ♦ A mărturisi strâmb. [Pr.: tă-u-] –Et. nec.
tăușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 p. tăușésc, imperf. 3 sg. tăușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăușeáscă