TĂLĂZUÍRE, tălăzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) tălăzui și rezultatul ei. – V. tălăzui.
TĂLĂZUÍRE s. v. agitație.
tălăzuíre s. f., g.-d. art. tălăzuírii; pl. tălăzuíri
TĂLĂZUÍ, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Refl., Intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui.
A TĂLĂZUÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) (despre apele din mări și oceane) A se ridica în valuri mari și învolburate; a se agita în talazuri. 2) fig. A se legăna ca valurile unei ape; a ondula; a undui. /talaz + suf. ~ui
tălăzuí vb., ind. prez. 3 sg. țălăzuiéște, imperf. 3 sg. tălăzuiá; conj. prez. 3 sg. tălăzuiáscă